2 saptamani fara el

2 saptamani de cand mi-e rusine de cine am ajuns. In timp ce el e fericit, eu sunt o epava si nimic mai mult. Sentimentele ma coplesesc si ma doboara. Singuratatea, dorul, tristetea. Plang in fiecare seara cu orele si vreau doar sa se termine totul caci durerea e sfasietoare. Si totusi, toate astea de ce?…

“M-am indragostit de alta fata care ma face sa zambesc cu doua vorbe ceea ce tu nu mai faceai de mult.”- El, lumea mea in momentul ala.

In astia 2 ani am fugit de realitate si m-am refugiat mereu in globul meu plin de iubire, m-am refugiat cu totul in baiatul asta. Iar cand globul s-a spart brusc, realitatea m-a coplesit, m-a distrus. Acum nu mai am unde sa fug de suferinta-trebuie sa o indur pe pielea mea. In tot timpul asta cand eu fugeam de realitate in bratele lui, ma pierdeam tot mai mult pe mine. Am uitat cine sunt, ce vise am si ce valori si principii ma reprezinta, dar cel mai important, cat de puternica sunt.

Aici a fost greseala vietii mele - caci doi ani sa fug de probleme in bratele lui a fost cea mai ipocrita si naiva idee.

Acum cand toate m-au lovit din plin, trebuie sa le fac fata. Trebuie sa accept suferinta si sa ma adun bucata cu bucata. Baiatul care am crezut ca o sa-mi fie mereu alaturi a plecat cand aveam cea mai mare nevoie de el. Nici macar nu a avut respectul necesar pentru a pleca fara sa ma raneasca. Lumea mea, totul meu… Nu s-a gandit o secunda la mine. 

Naiva…

Sa cred ca el e sursa mea de putere…Cand EU trebuia sa fiu intotdeauna. Regret. Dar ma voi aduna bucatica cu bucatica, oricat de mult timp ar dura. Pentru ca sa ma recastig pe mine e mai important decat sa recastig un baiat nedemn de iubirea mea.

breakup withouthim strong selflove


Indy Theme by Safe As Milk